Leţcana

Situat la 2 km de oraşul Buhuşi, aşezat pe ambele părţi ale pârâului cu acelaşi nume, se învecinează la nord cu pădurea statului, câteva sate fiind construite chiar la poala pădurii. La sud se găseşte şoseaua Bacău - Piatra Neamţ, DN 15, la est satul Racova, în prezent trecerea între cele două sate de odinioară făcându-se pe nesimţite, datorită dispariţiei spaţiului liber, în urma construcţiilor de locuinţe. În partea de est, spre pădurea statului se află dealul Ungurului, cu altitudinea de 308.6m, care umbreşte Valea pârâului Leţcana, pârâu ce trece prin mijlocul satului, adunându-şi apele din izvorul situat în pădurea Runcului. Odată cu topirea zăpezilor, sau datorită ploilor torenţiale, acest pârâu devine violent, aducând necazuri oamenilor din zonă. La vest, satul se învecinează cu oraşul Buhuşi.

Satul Leţcana datează cu siguranţă înainte de anul 1700, deja la 15 iunie 1774 găsim precizarea că existau un număr de 39 de case în sat, incluse printre cele 86 recenzate sub denumirea "oamenii Mănăstirii Bistriţa din Ocolul Bistriţa, ţinutul Neamţului".

Locuitorii cătunului Leţcana au avut o evoluţie ascendentă, devenind destul de numeroşi la un moment dat. Din anul 1835 s-a trecut la ţinutul Bacăului, iar din anul 1840 satul avea sigiliu propriu, un fel de ştampilă a obştei satului care avea numărul 813.

În anul 1855 ia fiinţă fabrica de postav la Buhuşi. Numărul sătenilor care se îndreptau spre fabrica din Buhuşi era în creştere. Leţcănenii angajaţi aici au participat la greva din 1921, care a reuşit să mobilizeze toţi muncitorii, paralizând fabrica timp de 4 zile, în vederea obţinerii unor drepturi băneşti.

Satul s-a dezvoltat de-a lungul anilor, iar în 1966 număra 542 locuitori. Din anul 1968, odată cu revenirea la împărţirea teritorială pe judeţe, satul Leţcana este inclus în comuna Racova, dar oamenii încă mai folosesc şi astăzi noţiunea de sat Leţcana, fiind şi un criteriu de orientare mai precisă în teren.