Ilieşi

După unele versiuni orale, platoul cuprins între Valea Bistriţei şi Valea Siretului ar fi aparţinut mai multor hatmani: Ciumaşu, Gălbinaru, Pădure şi Berescu. Hatman este un titlu dat boierilor însărcinaţi de domnitor cu comanda oştirii. Hatmanul Berescu, după versiunile orale, ar fi avut ca urmaşi 3 fete. Cea mare, cunoscută după înfăţişarea sa sub numele "Urâta", fiind bonăvicioasă, s-a dus la mănăstirea Bistriţa-Neamţ, iar partea sa de moşie, situată între satul Gura Văii de azi şi râul Bistriţa, a dăruit-o mănăstirii căreia îşi închinase viaţa. A doua fată, numită Tecla, s-a căsătorit cu Ilieş, paharnicul primind zestre partea dinspre nord vest a moşiei Berescu, pe care s-a întemeiat satul Ilieşi de azi.

Cu siguranţă că primele case au fost construite în pădure pe coasta satului Ilieşi. Cu timpul, iobagii au tăiat pădurea, construindu-şi case, denumindu-şi satul Ilieşi. Satul este aşezat pe un loc foarte accidentat, alcătuit din dealuri şi râpi adânci, formate de pârâul Chiriceasa şi cel din Valea Rea, mai cu seamă după defrişarea pădurii şi înlocuirea acesteia cu diferite construcţii umane.

Satul are ca vecini la vest Hălmăcioaia, la sud Gura Văii, la răsărit Pădurenii şi la nord satul Ruptura, judeţul Neamţ. A aparţinut de comuna Ciumaşi până în anul 1930, când a trecut definitiv la comuna Racova. În 1966, populaţia satului se reducea la 338 locuitori, efectul migrării populaţiei către oraş generând fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, alături de fenomenul diminuării continue a populaţiei satului. Fenomenul s-a accentuat în anii următori, ajungându-se la un moment dat ca şcoala să fie desfiinţată în totalitate, nemaifiind numărul minim de copii pentru constituirea claselor. În ultimii ani şcoala de la Ilieşi funcţioneză cu un număr redus de elevi.