Hălmăcioaia

Satul Hălmăcioaia se mărgineşte la răsărit cu satul Ilieşi, la vest cu satul Racova, la sud cu Gura Văii, iar la nord cu pădurea Racova, fiind situat pe dealul Hălmăcioaia, care face parte dintr-un lanţ de dealuri paralele cu apele Bistriţei.

Primii locuitori au fost recenzaţi la 15 iunie 1774, un număr de 2 locuitori fiind încadraţi la Hălmăcioaia dintr-un grup de 4 sate. Primele case au fost nişte bordeie căptuşite cu bârne şi acoperite cu paie, care după spusele bătrânilor au dăinuit până aproape de 1900. În anul 1891, Ortansa Racoviţă preciza că: "Hălmăcioaia este pe teritoriul comunei Racova, aşezată pe coasta dealului cu acelaşi nume. Are un număr de 80 case, printre care două cârciumi, cu 66 familii şi 271 suflete. În sat există o biserică făcută de locuitori, cu un preot şi un cântăreţ." În 1907 câţiva săteni de aici au participat la răscoală, deplasându-se la Buhuşi.

Satul a avut biserică, iar mai târziu, din 1925, şcoală primară, care a funţionat la început timp de mai mulţi ani în diferite case închiriate. În anul 1935 începe construcţia localului şcolii de către obştea satului în frunte cu învăţătorul, Neculai Păuceanu. Construţia definitivă a şcolii s-a terminat în anul 1954. În localul acesteia a funcţionat o casă de citit şi s-a organizat o bibliotecă sub îndrumarea învăţătorilor Ion şi Raveica Constantinesei, care şi-au identificat viaţa lor cu viaţa satului până în 1971.

Satul Hălmăcioaia se intinde pe o suprafata de 15 ha, avand o forma relativ rotunda, cu casele adunate laolalta.